Preambul
Noi, liderii comunității agricole europene, reuniți la Stockholm pentru a 12-a ediție a congresului nostru, la un punct de cotitură pentru Europa și viitorul agriculturii sale,
Mândri de faptul că agricultorii europeni și cooperativele acestora produc alimente de înaltă calitate pentru toți consumatorii din Europa și nu numai și creează locuri de muncă indispensabile în zonele rurale, reprezentând astfel coloana vertebrală ce susține comunități rurale înfloritoare;
Conștienți că Europa se confruntă cu provocări geopolitice, economice și ecologice, de la războaie și tensiuni comerciale, până la șocuri climatice și fenomene meteorologice extreme;
Preocupați de presiunea tot mai puternică exercitată asupra sectorului agricol european de schimbările climatice, volatilitatea piețelor, creșterea costurilor cu factorii de producție, concurența neloială, instabilitatea geopolitică, complexitatea reglementărilor și situația demografică;
Alarmați de scăderea continuă a numărului de exploatații din Europa și de degradarea rezilienței lor financiare, întrucât agricultorii întâmpină tot mai des dificultăți în ceea ce privește veniturile și lichiditățile necesare pentru a investi, a obține autorizații, a-și adapta fermele și a continua producția;
Realizând că prețul alimentelor este o parte esențială a dezbaterii privind costul de trai, în contextul în care cele mai recente rezultate ale Eurobarometrului arată că inflația, prețurile în creștere și costul de bază al vieții reprezintă prioritatea principală pentru 47 % dintre europeni, cu șase puncte mai mult față de toamna anului 2025;
Ținând seama de cel mai recent sondaj Eurobarometru, conform căruia 95 % dintre europeni consideră că agricultura și zonele rurale sunt importante pentru viitorul Europei, iar sprijinul pentru PAC este foarte răspândit, întrucât 70 % dintre europeni consideră că presupune beneficii pentru toți europenii, indicând în proporție covârșitoare succesul acestei politici în asigurarea constantă a unei aprovizionări stabile cu hrană în Europa (93 %), garantarea prețurilor rezonabile pentru consumatori și gestionarea durabilă a resurselor naturale (92%);
Convinși că agricultura și producția alimentară reprezintă avantaje strategice pentru Europa, ce nu contribuie doar la securitatea alimentară, ci și la competitivitate, coeziunea teritorială și autonomia Uniunii Europene;
Conștientizând că producția de hrană, furaje, combustibili și fibre are o legătură inerentă cu securitatea, pregătirea și apărarea Europei, iar agricultorii și cooperativele agricole reprezintă actori esențiali în protejarea teritoriilor, a resurselor și a capacității europene de a ține piept crizelor, toate acestea în timp ce asigură aprovizionarea fiabilă cu hrană la prețuri accesibile a 450 de milioane de consumatori atât în Europa, cât și pe piețele mondiale;
Recunoscând faptul că agricultorii și cooperativele acestora vor fi implicați în găsirea de soluții la provocările generate de schimbările climatice, pierderea biodiversității și nevoia de protejare a mediului;
Deplorând propunerile privind viitorul Cadru financiar multianual și viitoarea Politică agricolă comună care riscă să submineze resursele, caracterul comun și previzibilitatea politicilor europene din domeniul agriculturii, în dezacord cu spiritul tratatelor fondatoare ale UE;
Regretând abordarea inadecvată adoptată de Comisia Europeană, care a înaintat propunerea privind reforma Politicii agricole comune (PAC) post 2027 fără o consultare publică reală, opțiuni de politică sau o evaluare a impactului;
Amintindu-ne de mobilizarea puternică ce a reunit 10 000 de agricultori și reprezentanți ai cooperativelor agricole din cele 27 de state membre ale UE, care au ieșit pe străzile din Bruxelles pe 18 decembrie 2025, cu un mesaj comun și o voce unită cât privește toate cele de mai sus;
Determinați să ne asigurăm că agricultura europeană rămâne un pilon central pentru viitorul Europei, iar PAC rămâne un instrument cheie pentru realizarea obiectivelor sale fundamentale, menținând, totodată, integritatea pieței unice;
Solicităm, așadar, șefilor de state și de guverne din Uniunea Europeană să ia decizia corectă din punct de vedere strategic pentru viitorul nostru comun și să consolideze, nu să submineze temeliile agriculturii europene.
Europa se află la un punct de cotitură. Contextul geopolitic se schimbă cu rapiditate, iar, în întreaga lume, hrana este considerată tot mai des ca un avantaj fundamental. Toate marile puteri de pe scena mondială își consolidează în prezent sectoarele agricole, în căutarea securității alimentare colective, a autonomiei, a durabilității și, la urma urmei, a securității naționale. Europa nu își permite să fie singura putere care face pași înapoi.
Agricultorii și cooperativele agricole nu sunt simpli producători de hrană, furaje, combustibili și fibre. Aceștia sunt apărătorii zonelor rurale și ai resurselor naturale europene, cu un rol principal în conservarea vitalității mediului rural. Fiecare criză cu care s-a confruntat Europa în ultimii ani a evidențiat rolul esențial al agricultorilor, de la asigurarea producției alimentare în timpul pandemiei de COVID-19, până la contribuția acestora la producția de energie din surse regenerabile în urma invaziei Rusiei în Ucraina sau chiar sprijinul la prevenirea și stingerea incendiilor de vegetație. Agricultorii și cooperativele agricole sunt în prima linie de apărare a Europei.
În contextul provocărilor tot mai mari cu care se confruntă sectorul agricol, bugetul PAC trebuie să rămână cel puțin la nivelul actual, cu ajustarea la inflație cuvenită, dacă șefii de state și de guverne din Europa doresc într-adevăr să recunoască importanța sa strategică.
Cele 10 procente aferente obiectivului rural și resursele aferente evaluării de la jumătatea perioadei nu pot și nici nu ar trebui să înlocuiască protejarea capacității financiare totale a PAC. Aceste resurse promise de președinta Comisiei Europene prin cele două scrisori trebuie să fie alocate în PAC, să fie garantate și, prin urmare, protejate. Ele trebuie să rămână în folosul politicii agricole, nu să facă obiectul unei concurențe pe finanțare cu celelalte domenii de politică, între state sau sectoare. Garantarea acestor resurse este, așadar, necesară, dar nu este îndeajuns: ea nu poate compensa sau înlocui o politică agricolă comună ambițioasă și cu finanțare corespunzătoare. Europa are nevoie ca PAC să fie protejată și pregătită pentru viitor, sprijinită de resurse financiare suficiente și capabilă să-și îndeplinească obiectivele consemnate în tratate.
Caracterul comun al PAC nu este un simplu amănunt administrativ, ci reprezintă o condiție fundamentală pentru buna funcționare a pieței unice, condiții echitabile pentru agricultorii și cooperativele agricole din Europa și integritatea unei politici agricole cu adevărat europene. PAC trebuie să rămână o politică realmente comună. Europa nu își poate permite să piardă cea mai importantă literă din acronimul PAC: C, care vine de la „comună”.
Modelul de guvernanță propus va genera concurență pe resursele agricole între statele membre, precum și concurență între ministere, regiuni și părți interesate din statele membre, la etapa punerii în aplicare. Azi, miza nu este nici mai mult, nici mai puțin decât abandonarea progresivă a unei politici europene istorice și transmiterea unui mesaj politic puternic de naționalizare și dezbinare.
Agricultura europeană reprezintă un activ economic major, întrucât lanțul valoric agroalimentar generează mai bine de o mie de miliarde de euro în valoare adăugată brută, este cel mai mare exportator de produse agroalimentare din lume și oferă milioane de locuri de muncă în Europa. Agricultura trebuie, deci, să fie recunoscută ca un sector strategic pentru competitivitatea, reziliența și securitatea Europei, nu să fie tratată ca un aspect neimportant de pe agenda strategică.
Agricultorii, proprietarii de păduri, piscicultorii, cooperativele și organizațiile acestora au nevoie de acces la instrumentele necesare pentru a investi în inovare, digitalizare și IA, reziliența în domeniul apei, infrastructură, decarbonizare, bioeconomie și alte soluții esențiale pentru tranziția sectorului și reziliența sa pe termen lung. Fondul european pentru competitivitate poate și trebuie să joace un rol important în sprijinirea acestor investiții, însă astfel de instrumente trebuie să completeze o PAC bine finanțată, nu să o înlocuiască.
Europa are nevoie de piețe agricole solide și funcționale, capabile să reacționeze la șocuri. O PAC puternică necesită, așadar, o Organizare comună a piețelor (OCP) la fel de puternică, în care organizațiile de producători și cooperativele să joace un rol vital în consolidarea poziției agricultorilor în cadrul lanțului alimentar, precum și în dezvoltarea rezilienței. Viitorul regulament OCP ar trebui să păstreze aceste instrumente dovedite și să asigure suficiente resurse pentru programele operaționale și instrumentele de criză. Simplificarea nu ar trebui să ducă la o abordare universală care să submineze instrumentele specifice ale unor sectoare, care fuseseră concepute cu grijă pentru a maximiza eficiența.
Diversitatea agriculturii europene, cu gama sa largă de condiții pedoclimatice, structuri ale exploatațiilor, sisteme de producție, regiuni și realități economice trebuie să fie reflectată pe deplin în structura și punerea în aplicare a PAC. Sprijinul aferent PAC trebuie să rămână disponibil pentru toți agricultorii în activitate. Abordările universale nu sunt adecvate pentru un sector agricol atât de divers. În consecință, respingem obligativitatea plafonării și a degresivității.
De asemenea, PAC trebuie să fie simplificată considerabil: condiționalitatea și cerințele administrative ar trebui să fie reduse. Principiul de a nu prejudicia în mod semnificativ nu va face altceva decât să introducă o nouă povară, complexitate și incertitudine juridică, pe când agricultura trebuie deja să respecte obiectivele de mediu, climă și biodiversitate și are deja o contribuție însemnată la aceste capitole. Cerințele rigide ar trebui să fie înlocuite de măsuri practice, proporționale și, după caz, voluntare, însoțite de stimulente corespunzătoare.
Agricultura este o afacere pe termen lung. Investițiile de azi în infrastructura exploatațiilor și a cooperativelor, în capacități de prelucrare, depozitare sau distribuție, de pildă, vor dicta capacitatea Europei de a produce hrană și de a rămâne competitivă în deceniile care vin. Așadar, Europa are nevoie de continuitate și previzibilitate în ceea ce privește politica agricolă și finanțarea, inclusiv prin acorduri de tranziție. Agricultorii și cooperativele agricole se pot adapta în fața schimbărilor. Nu se pot adapta însă la incertitudinea cadrului de reglementare.
Agricultorii și cooperativele agricole nu pot realiza investiții multianuale, dacă sprijinul de care depind s-ar putea modifica din pricina deciziilor bugetare anuale sau a concurenței dintre prioritățile naționale. Investițiile din ferme și cele realizate de cooperative trebuie să poată beneficia în mod clar de programele de sprijin ale PAC. Având în vedere rolul cooperativelor în a-i aduce împreună pe agricultori, în mobilizarea investițiilor și în consolidarea rezilienței și a competitivității lanțurilor valorice agricole, investițiile lor trebuie să fie apărate în fața mecanismelor de flexibilitate ale noului CFM.
Agricultura europeană este pe cale să se confrunte cu cea mai mare tranziție demografică din istoria sa modernă. Dacă ne dorim ca tinerii să se implice în agricultură și să aducă noiabordări, trebuie, mai mult ca niciodată, să le oferim o direcție clară și o viziune politică limpede pentru viitor.
Deciziile luate în prezent privind viitorul CFM și al PAC vor determina abilitatea Europei de a-și hrăni cetățenii, de a-și susține zonele rurale și de a-și păstra securitatea, competitivitatea și reziliența, într-o lume tot mai incertă. Așadar, nu avem de-a face cu o simplă dezbatere privind arhitectura noului buget european. Trebuie să alegem ce fel de Europă ne dorim să construim.
O Europă ce urmărește autonomia strategică trebuie să își păstreze capacitatea de a se hrăni pe sine și pe cei 450 de milioane de consumatori ai săi, la prețuri accesibile.
O Europă ce dorește securitate și apărare trebuie să-și păstreze capacitatea agricolă, care determină securitatea sa alimentară colectivă și reziliența sa teritorială.
O Europă care caută reziliența trebuie să mențină vitalitatea comunităților rurale și rezistența lanțurilor valorice agricole.
O Europă care caută competitivitatea trebuie să investească într-unul dintre cele mai mari sectoare strategice ale sale.
Agricultorii și cooperativele agricole din Europa au rădăcini adânci în proiectul european. Credem în valoarea acțiunilor comune, în puterea pieței unice și în capacitatea politicilor europene comune de a ajunge la rezultate în folosul cetățenilor.
Acesta este apelul lansat de milioanele de agricultori și de miile de cooperative agricole din toate zonele rurale ale Europei către șefii de state și de guverne din Uniunea Europeană.